Close

Not a member yet? Register now and get started.

lock and key

Sign in to your account.

Account Login

Forgot your password?

Fapte de arme

Cpt. PETE ROMULUS REMUS – este unul dintre eroii comunei Branisca care s-a jertfit la datorie pe câmpul de lupta, în al doilea Razboi Mondial , la Sofronea, fiind comandant de tun.
Ioachim LAZAR ”In Europa la Branisca – File de cronica” – Editura EMIA – 2004

Capitanul – erou ROMULUS PETE

romulus_peteLa scurt timp dupa ce tara noastra a rupt alianta cu Germania hitlerista, o veste s-a raspandit cu iuteala: trupe unguresti au navalit peste granita de vest a tarii. Doua divizii inamice, din care una de blindate, inaintau dinspre Curtici spre defileul Muresului, unde nu erau amplasate efective romanesti. Vestea s-a confirmat in aceeasi zi (13 septembrie 1944), cand din directia Arad s-au auzit bubuituri puternice, care au Incetat abia la caderea serii.
A doua zi s-a aflat ca un braniscan, capitanul Romulus Pete, a murit in luptele de la Sofronea- Arad. Era un flacau chipes, militar de cariera, specializat in artilerie antiaeriana. Inca doi frati de-ai sai se aflau sub arme: Octavian la Statul Major General, si Lelu (Viorel), ranit, intemat intr-un spital din Oradea. A fost mare jale in familia Pete si in tot satul. Mai tarziu am aflat cum s-au petrecut lucrurile:
Capitanul Romulus Pete era cu unitatea sa la Arad. In ziua cand a fost rupt frontul pe granita de vest, a primit ordin sa se deplaseze imediat cu doua tunuri tractate de camioane si sa opreasca inaintarea trupelor inamice spre Arad. Camioanele se miscau cu dificultate pe soseaua intesata de oameni care se refugiau din oras spre satele din jur. Pe drum, unul din cele doua camioane s-a defectat si a ramas pe loc. Celalalt si-a urmat drumul anevoie. La un moment dat din multime s-a desprins un baietandru de vreo 15 ani, care s-a urcat calare pe teava tunului. Tunarii care sedeau pe lazile cu munitie in caroserie au strigat, cerandu-i sa coboare, dar baiatul se impotrivea cu incapatanare. Atunci, militarii au batut in geamlacul de la cabina, anuntandu-l pe capitan. Acesta a coborat si s-a dus la cel in cauza, dar baiatul s-a rugat sa fie luat si el, deoarece este din Curtici, unde mama si sora sa ramasesera sub ocupatie. Ofiterul l-a masurat din ochi si s-a lasat iduplecat, poftindu-I sa urce in camion, dupa care si-au continuat drumul.
La intrarea in satul Sofronea au observat ca deja mai multe tancuri ajunsesera la Castelul Purly aflat in apropiere. Tunul a fost instalat in pozitie de tragere si au fost lovite 4 din cele 5 tancuri. Apoi tunul a fost reamplasat intre doua case din capatul satului, de unde putea fi tinuta sub control soseaua pe care intentionau sa inainteze trupele inamice. Capitanul s-a urcat intr-un pom de unde a dirijat tirul tunului. Timp de 6 ore acolo s-au desfasurat lupte crancene cu un dusman ce avea o putere de foc covarsitoare. De mai multe ori, inamicul a incercat sa razbata inclusiv cu lanturi de tragatori prin porumb, dar tot de atatea ori a fost respins de o mana de viteji, sprijiniti cu arme usoare de ostasii unui regiment de calarasi. Au fost distruse 7 tancuri si doua camioane, au fost ucisi 45 de inamici si multi altii au fost raniti.
Dar si servantii tunului au cazut unul cate unul. La un moment dat mai erau in viata capitanul, un tunar si elevul Virgil lovanas, care in cursul bataliei a invatat manuirea tunului. Un obuz a explodat aproape de bravul capitan, si o schija l-a atins mortal in plamani. A mai apucat sa dea ultimele instructiuni, apoi soferul l-a urcat in camion si au plecat. Capitanul Romulus Pete s-a stins in chinuri in drum spre spitalul din Lipova. Tunul continua sa traga, deservit de cei doi ramasi in viata. Dar incepuse sa se intunece si vazand flama, inamicii au localizat imediat tunul si au pus in actiune brandurile. Un obuz a cazut chiar pe tun, lovindu-i mortal pe amindoi. Tunarul a murit pe loc, iar elevul a doua zi in spitalul din Lipova, in bratele tatalui sau.
Dupa ce tunul romanesc a fost redus la tacere, coloana de tancuri vrajmase s-a apropiat de locul unde fusese instalat. A iesit din pivnita si proprietarul casei, un taran batran. Un maior ungur, care stia romaneste, l-a intrebat incotro au fugit romanii. Acesta i-a aratat trupurile sfartecate care zaceau pe pamant. Ofiterul ce comanda pe invadatori si-a dat seama ca in acel loc s-a savarsit o fapta deosebita de eroism. Desi pierduse multi subordonati, a comandat salva de onoare pentru cei cativa viteji romani morti.
In cele 6 ore cat au fost tinute pe loc, cele doua divizii puteau ajunge in spatele trupelor romane ce luptau in inima Ardealului, cu consecinte dezastruoase pentru ai nostri. in acest rastimp, alte efective romanesti s-au instalat in dispozitiv de lupta, reusind sa opreasca inaintarea inamicului.
Pentru faptele savarsite cu pretul vietii, vitejii de la Sofronea au fost declarati eroi si li s-a ridicat un monument in orasul Lipova. Pentru curajul si priceperea cu care a condus operatiunea de la Sofronea, capitanul Romulus Pete a fost inaltat post-mortem in grad si decorat cu Ordinul ,,Mihai Viteazul”, iar unitatea din care a facut parte ii poarta numele. Consatenii din Branisca au hotarat sa dea numele lui celei mai lungi strazi din localitatea Branisca. Mai multe lucrari cu caracter militar si istoric considera episodul de la Sofronea ca pe o reinviere a vitejiei strabune a romanilor.